nu am reusit sa dau de urma cuconitelor si monseniorilor eleganti de altadata. se plimbau val vartej si nu au stat la poza. putini si timizi, parca sufocati de perechile de blugi care roiau in jurul lor. insa, departe de galagia orasului sarbatorit, am gasit o mostra de Domn adevarat. necostumat ci, pur si simplu imbracat, stand pe o banca in parcul lateral muzeului de Geologie. l-am admirat literalmente ca pe un exponat de muzeu si i-am furat o poza dintr-un unghi in care nu i-as fi ruinat naturaletea. in plus, eram perfect convinsa ca daca l-as fi imortalizat frontal, din politete, mi-ar fi stricat compozitia, ridicandu-si indatoritor palaria. micul paris inca exista si inca mai miroase a colonie. are dichis, poarta baston de eleganta si nu de batranete, saruta maini imbracate in manusi de dantela si isi plimba duminicile in cismigiul impanzit de redingote si jobenuri bombate.
Un comentariu:
e bine ca mai recunoaste cineva Micul Paris... din pacate, concetatenii nostri mai degraba recunosc Micul Bucuresti in suburbiile Parisului decat Micul Paris in capitala noastra gri.
;)
mishuuuu
Trimiteți un comentariu