dragostea nu dureaza 3 ani. dureaza ... mai mult decat 50 de ani , 9 luni si 4 zile. o dragoste care asteapta, accepta, spera si crede oricat, o dragoste in al carei nume se intampla totul. in afara acestei bucle de fantezie decurge viata normala a celorlalti. casnicii, sinucideri si banalitati, politica si interese. firul iubirii lui florentino ariza ramane insa intact, sfidand un univers intreg de prejudecati, de realitati si chiar o epidemie de holera. asta pentru a demonstra ca uneori dragostea poate fi mai crunta decat maladia cu pricina (cine nu crede,sa-ncerce) impasibila la orice, mai putin la sine, dragostea care deja o putem numi ariziana (caci, domnule, nu-i de gluma) ajunge la a 476-a pagina inca vie. mi-am zis. omul asta nu e indragostit. e tzacanit de-a binelea. dar, isi permite ca traieste (el si fluturasii lui din stomac) uite colo, intre file. daca era cu piciorul pe pamantul nostru, cred ca se lasa de sporturi extreme de genul sarituri din plin in gol. ametitor personaj, n-am ce zice. calca in strachini, scrie scrisori de amor frenetic, cate n-a trimis dhl-ul de la primul timbru pana acum, si se incapatzaneaza magareste. se imprieteneste cu dracul (juvenal urbino, sotul ferminei iubirea lui) pana trece puntea (adica pana da dracul coltul), isi toceste coatele pentru o situatie bunicica, totul pregatit milimetric pentru cand...va sa vie. mai bine de jumatate de veac mai tarziu. premiul nobel pentru iubire nu se da?dincolo de riduri, proteze, clisme si tot neajunsul de a fi imbatranit cu spor, dragostea lui ramane pura ca o picatura de apa. hm...nu stiu daca mi se limpezesc sau umezesc ochii...
si acum, citeste din nou titlul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu