a fost sau nu a fost...un vis. inca nu imi dau seama. un spiridush decupa o luna , un om s-a transformat intr-un magar, cupidon le-a jucat feste tuturor si a ras, exact ca-n realitate, de naivitatea consecventei cu care oamenii se-ncred in varful sagetii sale. o poveste bufa despre un balci al vointei de razbunare a unui duce. iubirea isi muta succesiv imobilul si intotdeauna nimereste cum nu se poate mai anapoda. pana la finalul care ii impaca pe actori intre ei, pe indragostiti intre ei si pe spectatori cu gandul ca a meritat sa stea pe scaun doua ore jumate si sa plateasca sa auda niste vorbe goale si niste glume fantasmagorice care sa ii bucure o miercuri seara. iesita de la spectacol , afara in aglomeratia orasului, am fost usor debusolata. tipic mie, eram mai inclinata sa cred ca realitatea se afla acolo in sala, decat in piata universitatii. in asa hal te cumpara doua lumini de reflector si un strop de vraja incat, in primele minute de contact cu aerul strazii, te simti exact ca un personaj desprins din poveste. pur si simplu ca o semiluna fosforescenta decupata din decor. bine ca spectacolul s-a terminat seara si a mai lasat loc de visare, odata ce luna adevarata a aparut pe cerul somnului meu bustean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu