parte dintre atributiile unui cetatean onorabil este de a merge cu bilet. astfel, da dovada de minima sinceritate fata de valoarea umana numita, in limbaj uzual ...bun simt. asta in lumea reala. totusi, daca ai intrat pe taramuri pustii si elizee, lucrurile se schimba. in autobuz nu se inghesuie nimeni. nici chiar pensionarii, nici chiar sacosele umflate de targoveli. tot ce tine de rutina ramane in asteptarea altui autobuz. asta se intampla atunci cand in statie opreste un autobuz utopic. high life bus este o linie de transport iesit din comun. din pacate, nu numai fata il da de gol dar si amabilitatea celor care il pun in miscare. o manusa alba ti se intinde pentru a urca derizoriile 3 trepte. un brat intins iti sugereaza un loc pe o canapea de catifea. acelasi posesor al manusii iti aranjeaza o perna pentru cap. pe nesimtite o iei la drum. cine mai crede din acest punct ca te afli intr-un 104? acela e un mincinos. cateva clape de pian in surdina, cateva versuri de nichita, un ceai/cafea, un servet umed cu care sa iti racoresti starea de spirit (eu i-as spune emotie). un personaj: madame blanche, exponent al unei aristocratii apuse, nostalgica dupa pierre-ul vietii sale. si o cupa de sampanie. si am ajuns la capat unde realitatea, ca intotdeauna omoara tot. odata intepat balonul de sapun, madame blanche isi termina rolul in care arunca cu roshii. devine o babuta ramolita. pierre devine un porc, la parastasul caruia madame s-a imbatat critza...iar eu cobor din autobuz si astept un altul in care nu te mai invita nimeni. in care platesti sa te inghesui, si in care nimeni nu te mai trateaza ca pe o doamna, ci ca pe un sac de cartofi. la toate acestea, am abonament. lunar, cu reducere de student.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu