toc toc

toarna asfalt. primaria s-a gandit ca banii nostrii e mai bine sa-i cimentam. facem niste parcari frumoase , in care indesam cate un audi sau ce-si mai ia romanul (de sarac lipit ce e). bloc de beton,strada asfaltata cu gropi pe margine, borduri sa ti le pui si in frunte si parcaje betonate. asa arata sectorul 3. fiecare pom are cate un cofraj, de parca nu si-ar putea tine singur radacinile in ordine iar peticul de pamant e din ce in ce mai scump la vedere. sunetul acestei povesti "fericite" este dispozitivul mecanic care doboara timida plantatie din spatele blocului. stau cu spatele la masacru si ma gandesc ca sunt o criminala. razboiul asta pentru ordine, rigoare si parcele gri este subventionat chiar de noi, cei care ne uitam atat de ingroziti prin obiectivul de la aparatul de fotografiat. ce poate fi nostim in toata tarasenia asta? ca iti vei auzi mersul la fiecare pas, intr-un ritm care te va urmari, amintindu-ti de pomii care nu au mai apucat toamna aceasta.