eu, ieu si i-eu

i-phone, i-river, i , eu si cu mine. nu stiu, nu cunosc si nu ma bag la caracteristicile tehnice ale i-urilor astora dar , mie mi se par, cel putin ca sunet si pornire o serie egoista. I, eu, al meu. Urcandu-ma in tramvaiul diminetilor mele si neavand unde sa-mi arunc ochiul critic mai cu atentie, am tintit tabloul de bord al vatmanului. O catedra scorojita cu acel maner dreapta stanga, linia unu, macazul 2, pe care tronau un i-pod nano (shuffle/nu am baut pana acolo) si un i-phone in toata splendoarea, proaspat afectat de amprentele conducatorului cardului de slujbasi care vrea sa ajunga pana la statia de metrou nicolae grigorescu. m-am dat doi pasi in spate si am inceput sa reflectez situatia, sa-mi spun ca am uitat sa ma frec la ochi de realitate cand am plecat de acasa. se poarta, lumea ar face orice pentru asa ceva, e chiar o minune indispensabila, sau vatmanul era un CEO sub acoperire, in cautare de insight-uri de consumator. ceva in imaginea povestioarei o ia spre giumbusluc, si nu e bine. mi-am zis ca o sa delimitez bine vorbele de virgula. dar, ca de obicei, potriveala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. cu atat mai mult cu cea din tramvai.