am comis o frauda. am intrat clandestin la teatru. o invitatie, o minciuna spusa de cine trebuie, si uite-ma acolo, unde mi-as fi dorit in orice duminica sa fiu. one man (razvan vasilescu), one show (Profu), one stage (Nottara sala mica) si sute de replici pe care daca as scrie mai repede, sau as avea o memorie mai lunga, le-as reproduce. ha...sau daca as sti vreodata sa reproduc ceva. rezumat pe scurt. un prof de literatura exact cum vi-l imaginati isi impusca sala pana la ultimul suflet rebel ce mesteca guma in ultima banca. evident, condamant la inchisoare pe viata, si nu una ca toate celelalte. este condamnat ca in fiecare seara, pe scena marilor teatre ale lumii sa isi spuna povestea zi de zi, cate i-au mai ramas. de ce i-a casapit, de ce e prof de literatura...in ordine inversa fireste. haz, lacrimi de crocodil, amintiri universale de liceu care te arata cu degetul pe tine, oricare ai fi , in perioada de gratie 18 -20 de ani. o balaceala intre corneille, racine, iliada, odiseea, moliere si vesnicul licean pentru care cartile sunt naspa, profu e idiot si fusta scurta a colegei din fata... televizorul. un deliciu de piesa, plina de ironii si sinceritati, de samburi necomestibili si poante banale, dar hilare. merita, doar pentru a simti fiorul unor adevaruri care te ataca parca personal, desi esti inconjurat de inca cateva zeci de acuzati care isi dau coate si zic, acelasi lucru ca si tine : ca macar un fir din povestea de pe scena e, de fapt, povestea lor. un lucru este cert. fie ca esti de o parte sau alta a catedrei, omuletul de pe scena cu geamantanul si nasul de dimensiuni comparabile iti va garanta o duminica hazlie, sincera si boacana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu